Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de Walter Jon Williams,
Ceea ce mă face să vorbesc cu tine, doctor Sam, e modul tău de a înțelege lucrurile și înțelepciunea de care dai dovadă. Căci trebuie să-ți vorbesc de felul în care Fritz a cunoscut-o pe Doamna în Albastru și despre ce s-a întâmplat cu Janis, de ce mama ei a decis că e cazul să o ucidă și unde au dus toate astea. Trebuie să pun lucrurile în ordine și pentru asta am nevoie de un prieten. Și acela ești tu, doctor Sam!
Janis se distrează de când mă știu pe seama mea pentru că vorbesc cu o persoană imaginară. Și se distrează și mai grozav când se gândește la faptul că prietenul meu imaginar e un englez care a murit cu sute de ani în urmă.
- Te înșeli, i-am spus. Doctorul Samuel Johnson chiar a existat, a fost o persoană în carne și oase. El nu e o persoană imaginară, imaginare sunt conversațiile mele cu el.
Totuși, nu cred că Janis înțelege diferența.
Dar știu că tu, doctore Sam, tu înțelegi. M-ai înțeles încă de când ne-am cunoscut, la ora de Epoca Rațiunii, când mi-am dat seama de faptul că nu numai că ai făcut și zis o grămadă de lucruri care te-au făcut nemuritor, dar că ai făcut toate acestea în timp ce-ți petreceai timpul prin taverne, înconjurat de actori și poeți.
Ceea ce, dacă mă întrebi pe mine, e viața perfectă.
Cred că Janis ar fi mai puțin frustrată dacă ar încerca și ea să aibă o discuție cu doctorul Sam.
Vreau să zic că, atunci când sunt foarte obosită, încercând să înțeleg ecuațiile rezonanței paramagnetice prin electroni și când nu mai suport să mi se vâre în creier nici măcar un gram de știință, mă pot gândi întotdeauna la dragul meu doctor Sam – un bărbat solid și gras (deși cuvântul pe care-l foloseau pe atunci era „corpolent”), cu o perucă stupidă și făcând un gest magnific cu mâna în timp ce-mi spune, ca de obicei, cu înțelepciune și gravitate: Educația intelectuală, de orice natură, domnișoară Alison, vine din petrecerea plăcută a timpului.
Cine altcineva ar fi putut rosti o frază mai
adevărată ca asta? Cine altcineva ar fi putut fi mai sensibil și mai înțelept? Cine m-ar putea înțelege mai bine?
Cu siguranță niciunul dintre cei pe care îi cunosc.
(Și ți-am zis vreodată cât de mult îmi place faptul că îmi spui domnișoară Alison?)
Am putea începe cu Ziua Încarnării lui Fahd de pe Titan. A fost prima încarnare care a avut loc printre Cadrele Destinului Glorios așa că, normal, am fost prezenți cu toții.
Sărbătoarea fusese atent planificată pentru a prezenta frumusețile celei mai mari luni a planetei Saturn. Mai întâi urma să fim downloadați pe Cassini Ranger, nava amplasată pe orbita Saturnului pentru a deservi toate coloniile de pe diverse luni. Apoi urma să fim trimiși în module spațiale individuale, în atmosfera groasă din jurul Titanului. Așa aveam ocazia să facem diverse cascadorii în aer, ieșind și ascunzându-ne în norii de metan, în timp ce trebuia să ne urmărim unii pe alții de-a lungul cerului noros, fotochimic al Titanului. După asta urmau o partidă de schi pe ghețarul Tomasko, cina oferită în cinstea lui Fahd și, în sfârșit, o altă partidă de patinaj, de data asta pe gheață metanică.
Cu toții urma să purtăm corpuri potrivite pentru gravitația scăzută și presiunea crescută a lunii Titan – niște corpuri îndesate și scunde, acoperite cu blană, cu șase picioare și un cap în formă de dom, așezat între două brațe.
Dar corpul meu era doar împrumutat pentru această ocazie, era unul dintre acele corpuri folosite pentru turiști. Pentru Fahd lucrurile aveau să fie diferite. El avea să-și petreacă următorii cinci sau șase ani pe orbita din jurul Saturnului, după care probabil urma să plece în altă parte.
Corpul cu șase picioare avea să fie chiar corpul lui, primul său corp. El urma să fie încarnat ca adult, din punct de vedere legal, și ca om, în ciuda celor șase picioare și a blănii. Urma să aibă proprii lui bani și propriile lui lucruri, o slujbă și drepturi la fel cu ale oamenilor.
Spre deosebire de noi, care nu ne bucuram încă de niciunul dintre aceste avantaje.
După cina, la care Fhad avea să fie în mod formal recunoscut ca adult și ca cetățean de drept, urma să mergem să patinăm pe gheața metanică a lacului de sub ghețar, după care trebuia să plecăm acasă.
Toți, în afară de Fhad, care avea să înceapă o nouă viață. Astfel, Cadrele Destinului Glorios vor fi contribuit cu primul său membru la civilizația interplanetară.
continuarea în ediția tipărită
Janis se distrează de când mă știu pe seama mea pentru că vorbesc cu o persoană imaginară. Și se distrează și mai grozav când se gândește la faptul că prietenul meu imaginar e un englez care a murit cu sute de ani în urmă.
- Te înșeli, i-am spus. Doctorul Samuel Johnson chiar a existat, a fost o persoană în carne și oase. El nu e o persoană imaginară, imaginare sunt conversațiile mele cu el.
Totuși, nu cred că Janis înțelege diferența.
Dar știu că tu, doctore Sam, tu înțelegi. M-ai înțeles încă de când ne-am cunoscut, la ora de Epoca Rațiunii, când mi-am dat seama de faptul că nu numai că ai făcut și zis o grămadă de lucruri care te-au făcut nemuritor, dar că ai făcut toate acestea în timp ce-ți petreceai timpul prin taverne, înconjurat de actori și poeți.
Ceea ce, dacă mă întrebi pe mine, e viața perfectă.
Cred că Janis ar fi mai puțin frustrată dacă ar încerca și ea să aibă o discuție cu doctorul Sam.
Vreau să zic că, atunci când sunt foarte obosită, încercând să înțeleg ecuațiile rezonanței paramagnetice prin electroni și când nu mai suport să mi se vâre în creier nici măcar un gram de știință, mă pot gândi întotdeauna la dragul meu doctor Sam – un bărbat solid și gras (deși cuvântul pe care-l foloseau pe atunci era „corpolent”), cu o perucă stupidă și făcând un gest magnific cu mâna în timp ce-mi spune, ca de obicei, cu înțelepciune și gravitate: Educația intelectuală, de orice natură, domnișoară Alison, vine din petrecerea plăcută a timpului.
Cine altcineva ar fi putut rosti o frază mai
adevărată ca asta? Cine altcineva ar fi putut fi mai sensibil și mai înțelept? Cine m-ar putea înțelege mai bine?
Cu siguranță niciunul dintre cei pe care îi cunosc.
(Și ți-am zis vreodată cât de mult îmi place faptul că îmi spui domnișoară Alison?)
Am putea începe cu Ziua Încarnării lui Fahd de pe Titan. A fost prima încarnare care a avut loc printre Cadrele Destinului Glorios așa că, normal, am fost prezenți cu toții.
Sărbătoarea fusese atent planificată pentru a prezenta frumusețile celei mai mari luni a planetei Saturn. Mai întâi urma să fim downloadați pe Cassini Ranger, nava amplasată pe orbita Saturnului pentru a deservi toate coloniile de pe diverse luni. Apoi urma să fim trimiși în module spațiale individuale, în atmosfera groasă din jurul Titanului. Așa aveam ocazia să facem diverse cascadorii în aer, ieșind și ascunzându-ne în norii de metan, în timp ce trebuia să ne urmărim unii pe alții de-a lungul cerului noros, fotochimic al Titanului. După asta urmau o partidă de schi pe ghețarul Tomasko, cina oferită în cinstea lui Fahd și, în sfârșit, o altă partidă de patinaj, de data asta pe gheață metanică.
Cu toții urma să purtăm corpuri potrivite pentru gravitația scăzută și presiunea crescută a lunii Titan – niște corpuri îndesate și scunde, acoperite cu blană, cu șase picioare și un cap în formă de dom, așezat între două brațe.
Dar corpul meu era doar împrumutat pentru această ocazie, era unul dintre acele corpuri folosite pentru turiști. Pentru Fahd lucrurile aveau să fie diferite. El avea să-și petreacă următorii cinci sau șase ani pe orbita din jurul Saturnului, după care probabil urma să plece în altă parte.
Corpul cu șase picioare avea să fie chiar corpul lui, primul său corp. El urma să fie încarnat ca adult, din punct de vedere legal, și ca om, în ciuda celor șase picioare și a blănii. Urma să aibă proprii lui bani și propriile lui lucruri, o slujbă și drepturi la fel cu ale oamenilor.
Spre deosebire de noi, care nu ne bucuram încă de niciunul dintre aceste avantaje.
După cina, la care Fhad avea să fie în mod formal recunoscut ca adult și ca cetățean de drept, urma să mergem să patinăm pe gheața metanică a lacului de sub ghețar, după care trebuia să plecăm acasă.
Toți, în afară de Fhad, care avea să înceapă o nouă viață. Astfel, Cadrele Destinului Glorios vor fi contribuit cu primul său membru la civilizația interplanetară.
continuarea în ediția tipărită
