Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de William Meikle,
AVERTISMENT – ÎNCĂLCAREA
TEMPERAMENTULUI
AVERTISMENT – ÎNCĂLCAREA
TEMPERAMENTULUI
AVERTISMENT – ÎNCĂLCAREA
TEMPERAMENTULUI
AȚI PRIMIT O PENALIZARE
DE 20 DE PUNCTE
MAI AVEȚI 30 DE PUNCTE PÂNĂ LA
REAJUSTAREA OBLIGATORIE
Mark Walters a privit în jos, la cioburile de sticlă de la picioarele sale și s-a stăpânit cu greu să nu sară pe ele, să le fărâmițeze și mai mult.
Vocea monotonă de la brățara sa și-a oprit acatistul și s-a făcut tăcere din nou. S-a străduit să își controleze din nou respirația, făcând exercițiile pe care a fost învățat să le facă pentru calmare, rugându-se ca, de data asta, să funcționeze și sperând că senzorii vor rămâne tăcuți. De data asta a reușit. Nu s-a mai aprins ledul roșu și vocea nu s-a mai făcut auzită.
Ea a început să râdă din nou. Tot lucrul ăsta l-a enervat și prima dată – rânjetul ăla și privirea urâtă din ochii ei. Cum a putut vreodată să se îndrăgostească de ea?
- Ai vrea s-o fac, nu? a spus, încercând să își păstreze calmul. Ai vrea să mă bagi din nou acolo, nu?
Ea a izbucnit în râsete, mai zgomotos de data aceasta, iar el a făcut un pas spre ea, după care s-a oprit, înlemnit, în timp ce ledul roșu a început să clipească. Își ținea respirația. Lumina clipea în continuu. S-a întors și a părăsit camera, încercând să ignore râsul ce îl urmărea.
30 de puncte. Încă o astfel de izbucnire îl despărțea de programul de reabilitare și încă mai avea în față trei săptămâni din această lună. Știa că va trebui să rămână calm, dar era încrezător că o va putea face. Va trebui să reușească – în niciun caz nu ar mai fi putut rezista în clinică.
Ultima internare aproape că îl omorâse – medicamentația, exercițiile, încercările repetate de spălare a creierului și, cea mai rea dintre toate, brățara – stigmatizarea ce îl făcea un paria, lesa ce îl ținea sub control.
Avea nevoie de ceva de băut, dar nu prea avea încredere în el să o facă. Băutura a fost dintotdeauna cea mai mare problemă a sa și a fost și cauza ultimelor două internări – prima dată din cauza beției și a tulburării liniștii publice, iar a doua oară din cauza unei bătăi cu un tip într-un bar, căruia i-a rupt mandibula și care l-a costat două luni de „reajustare”.
Lumina roșie de la brățară a început să clipească din nou, lucru ce l-a făcut să se lupte să își păstreze controlul. O auzea pe Sandra în bucătărie, dar s-a gândit că nu ar fi o idee prea bună să stea în aceeași cameră cu ea. Poate o băutură ar fi răul cel mai mic.
În bar era liniște și întuneric la acea oră. În asemenea vremuri grele, din ce în ce mai puțini oameni își puteau permite acest lux, lucru ce făcea ca numai cei mai împătimiți băutori să fie acolo. Pe cei mai mulți dintre ei i-a recunoscut – de fapt pe mulți dintre ei obișnuia să îi considere prieteni – înainte de a fi „etichetat” de brățară. Și-a ținut mâna cu brățara în buzunar când a întins cardul.
- Bere, a cerut el, cât mai rece.
Barmanul a trecut cardul prin scanner, după care i l-a dat înapoi.
- Îmi pare rău, Mike, a spus în timp ce îi arăta display-ul.
NU SUNT FONDURI SUFICIENTE
S-a uitat la el cu neîncredere. Abia ieri depusese 1000 de lire, salariul pe o lună. I-a dat înapoi cardul barmanului.
continuarea în ediția tipărită
