Colectia de povestiri sci-fi

Aceasta e poves-tea unui om, pe nume Neil Fisk, ºi a modului în care a ajuns sã-l iubeascã pe Dumnezeu. Mo-mentul în care el
ºi-a schimbat concepþiile a fost pe cât de neobiºnuit, pe atât de comun: moartea soþiei sale, Sarah. Neil a sufe-rit mult dupã ce ea a murit, o suferinþã care era de înteles, nu neapãrat din cauza pierderii în sine, ci mai ales pentru cã-i reînnoise ºi îi readusese la suprafaþã vechile lui dureri. Moartea soþiei
îl forþase sã-ºi reexamineze relaþia personalã cu Dumnezeu, ºi, fãcând una ca asta, el a pornit pe un drum care avea sã-l schimbe pentru totdeauna.
Neil s-a nãscut cu o malformaþie congenitalã: coapsa lui stângã era ieºitã în afarã ºi mai scurtã cu câþiva centimetri decât cea dreaptã; în termeni me-dicali asta se numea deficienþã femuralã proximã. Cei mai mulþi dintre oamenii pe care i-a cunoscut
i-au spus cã se nãscuse astfel pentru cã aºa voise Dumnezeu, dar mama lui nu avusese nicio viziune cât timp fusese însãrcinatã; boala lui se datora, pur ºi simplu, dezvoltãrii incorecte a membrelor inferioare din primele ºase sãptãmâni de gestaþie. Dacã ar fi fost sã dea vina pe cineva, mama lui ar fi dat-o pe tatãl absent, cu al cãrui salariu ar fi putut sã plãteascã o opera-þie de corectare; dar ea nu a vorbit niciodatã deschis despre asta.
Cât a fost copil, Neil s-a întrebat foarte rar dacã nu cumva Dumnezeu îl pedepsise în vreun fel prin boala pe care o avea, dar, în cea mai mare parte a timpului, a dat vina pe colegii de ºcoalã pentru nefe-ricirea de care avea parte. Cruzimea lor nonºalantã, instinctul sigur prin care reuºeau sã identifice punctul emo-þional slab al victimei lor, modul în care aceastã formã de sadism asupra lui Neil le întãrea prietenia, toate acestea nu erau pentru el decât dovezi ale naturii omeneºti ºi nu ale celei divine. ªi, deºi aceºti colegi foloseau adeseori numele lui Dumnezeu atunci când râdeau de el, Neil ºtia foarte bine cã nu
Dumnezeu era de vinã.
Dar, deºi nu fãcea greºeala de a-l huli pe Dumnezeu, Neil nu se omora prea mult cu firea nici când venea vorba sã-L iubeascã; nimic din educaþia sau persona-litatea lui nu-l îndemna pe Neil sã se roage la Dumnezeu pentru a se face sãnãtos sau pentru a deveni mai puternic. Încercãrile pe care trebuia sã le înfrunte în timp ce se maturiza erau întâmplãtoare sau de naturã umanã, iar el le contracara prin aceleaºi mijloace. Deveni un adult pentru care – asemeni multor altora – acþiunile lui Dumnezeu erau ceva abstract; asta pânã când nu s-au îndreptat chiar asupra lui.
Apariþiile îngerilor erau evenimente care se întâmplau celorlalþi, ajungând la el doar datoritã ziarelor sau ºtirilor de la televizor. Viaþa lui era simplã, cât se poate de lumeascã; lucra pe post de administrator într-o clãdire de apartamente scumpe, adunând chiriile ºi fãcând diverse reparaþii, iar, în ceea ce-l privea, aceste evenimente nu necesitau niciun fel de intervenþie superioarã în derularea lor, bunã sau rea.
Aºa au stat lucrurile pânã la moartea soþiei sale.
A fost o apariþie obiºnuitã, mai micã în intensitate decât cele mai multe, dar nu diferitã, aducând alinare unora ºi durere altora. Îngerul, Nathaniel, ºi-a fãcut apariþia într-o zonã comercialã din centrul oraºului. Au avut loc patru vindecãri miraculoase: doi indivizi au scãpat de cancer, coloana vertebralã a unui paraplegic s-a refãcut, iar un bãrbat care orbise de curând ºi-a recãpãtat vederea. Pe lângã aceste vindecãri, s-au mai întâmplat douã minuni: un ºofer, care a leºinat la vederea îngerului, a fost oprit înainte sã intre cu dubiþa în mulþimea de pe trotuar, iar un bãrbat a fost învãluit în lumina cereascã, la plecarea îngerului ºi, deºi ºi-a pierdut vederea, a câºtigat credinþã.
Soþia lui Neil, Sarah Fisk, a fost una dintre cele opt victime pe care îngerul le-a lãsat în urmã. A fost lovitã de o fereastrã, când mantia aprinsã a îngerului a spart geamurile restaurantului în care ea lua masa. A sângerat abundent timp de câteva minute ºi asta i-a provocat ºi moartea. Ceilalþi clienþi aflaþi în restaurant – dintre care niciunul nu a suferit nici mãcar o ranã minorã – nu au putut face nimic decât sã-i asculte strigãtele de durere ºi spaimã ºi, eventual, sã-i vadã sufletul urcând la Cer.