Colectia de povestiri stiintifico-fantastice

de Ursula K. Le Guin,

Festivalul Verii sosi în ora�ul Omelas – luminat de albastrul m�rii - în larma stolu-rilor de rândunele �i în bataia clo-potelor. În port, pânzele �i steagu-rile vaselor ancorate fluturau, str�-lucind în soare. Pe str�zi, printre ca-sele vopsite în alb, cu acoperi�uri ro-�ii, pe lâng� gr�dinile pline de mu�chi, pe lâng� parcurile uria�e �i gr�dinile publice, puteai vedea procesiunile trecând agale sau mai vioi. Unele erau de-a dreptul decorative, cu b�trâni sobri, îmbr�ca�i în robe cenu�ii sau mov, sau bresla�i serio�i �i t�cu�i al�turi de femeile lor, vesele �i guralive, �inându-�i copiii în bra�e. Altele, pe str�zile unde muzica r�suna mai tare, m�r��luiau în pa�i de dans, în sunetele produse de tobe �i tamburine. Peste tot, copiii se hârjoneau, iar glasurile lor sub�iri acopereau, din când în când, larma rândunelelor �i cântecele. Toate aceste procesiuni se îndreptau spre nordul ora�ului, unde, pe paji�tea cea mare numit� Green Fields, b�ie�i �i fete, aproape dezbr�ca�i în r�coarea dimine�ii, cu gleznele �i coapsele acoperite de noroi, î�i antrenau caii, bine odihni�i, pentru cursa cea mare. Caii nu avea niciun fel de echipament pe ei, doar un frâu simplu, f�r� mu�-c�toare. Coamele le erau împodobite cu fire argintii, aurii sau verzi. Forn�iau, s�reau dintr-un loc în altul �i se frecau unul de cel�lalt; se vedea c� nu mai aveau astâmp�r. Erau la fel de emo�iona�i ca �i oamenii, caii fiind singurele animale care consider� ce-remoniile noastre ca fiind �i ale lor. Departe, spre nord �i spre vest, se ridicau mun�ii care înconjurau golful în care se g�sea Omelas. Aerul dimine�ii era atât de clar, încât z�pada de pe vârfuri p�rea c� arde în nuan�e de alb �i auriu, sub cerul de un albastru închis. Vântul era domol, fluturând bannerele care anun�au cursa. Lini�tea imensei paji�ti era uneori inundat� de sunetul muzicii, care ba era mai slab, ba mai puternic, dar care se apropia constant, f�când ca aerul s� se cutremure de veselia, provocat� de cântece �i de d�ng�nitul voios al clopotelor.
Dar cum po�i descrie veselia? Cum s�-i descrii pe veselii locuitori ai ora�ului Omelas?
Pentru c�, de�i nu erau ni�te oameni simpli, ei reu�eau s� fie ferici�i. Dar noi nu mai �tim s� folosim cuvinte pentru veselie sau fericire. Zâmbetele au devenit uitare. Când încerci s� descrii st�ri, ca fericirea sau veselia, lumea începe s� fac� tot felul de scenarii. Începe s� caute Regele, c�lare pe cel mai frumos arm�sar sau întins pe un tron de aur, c�rat de sclavi viguro�i �i înconjurat de cavalerii s�i nobili. Cei de pe Omelas nu erau barbari. Nu cunosc legile �i regulile dup� care se ghida societatea lor, dar nu cred c� erau prea multe. La fel cum se puteau descurca f�r� monarhie sau sclavi, nu aveau nicio pro-blem� în a tr�i f�r� burs�, reclame, servicii secrete sau bombe. Dar, repet, s� nu crede�i ca erau oameni simpli, p�stori idilici, s�lbatici blânzi sau vis�tori orbi. Erau la fel de complica�i ca �i noi. Doar c� noi avem prostul obicei – încurajat de pedan�i �i de cei ce se cred sofistica�i – s� credem c� fericirea e o prostie. C� numai durerea e ceva inteligent �i c� r�ul e interesant. Aici ne tr�deaz� pe noi arta: refuzând s� admit� c� r�ul e banal �i c� durerea e teribil de plictisitoare.

continuarea în edi�ia tip�rit�


Nume
Email
Comentariu
* Codul din imagine:	click pt cod nou

Colectia de povestiri sci-fi

Literatura stiintifico-fantastica

de Ursula K. Le Guin,