Colectia de povestiri stiintifico-fantastice

de Steven Gould,

Pe la o bucat� de noapte vântul l-a împins în h�u pe unul dintre „c��r�torii” de pe fa�ada de vest a cl�dirii, undeva pe la etajul 630. L-am auzit �ipând, în timp ce c�dea, asta fiind �i ultima lui �ans� s�-�i exprime o opinie, dar totul a fost atât de brusc c� nici nu a �tiut ce l-a lovit. Apoi s-a oprit într-un releu cu microunde de la etajul 542, dup� care r�m�i�elor lui le-a luat 45 de secunde ca s� ajung� în Buffalo Bayou.
Probabil c� aligatorii au fost încânta�i.
Nu �tiu dac� i-a cedat terasa, dac� i s-a rupt frânghia sau dac� fraierul pur �i simplu nu �tia s� lege un nod. Cert e c� m-a scos din s�rite pentru c� nu am mai reu�it s� adorm pân� ce nu mi-am verificat toate cele patru puncte de sus�inere, frânghiile �i nodurile. Cine �tie? Dac� nu l-a� fi auzit?
Totu�i, ar fi fost imposibil s� nu-l aud lovindu-se de antenele releului.
- C��r�tor idiot!
A doua zi diminea�a m-am trezit mult mai devreme decât de obicei deoarece cineva tr�gea, cu aplomb, de una de frânghiile mele de sus�inere, în adagio, tam, tam, de parc� era a doua fraz� din Simfonia a VII-a a lui Beethoven. Era Molly Nebuna.
- E�ti treaz, Bruce? m� întreb� ea.
Am morm�it:
-Acum, da.
Numele meu nu e Bruce, dar Molly strig� pe toat� lumea a�a.
- Ce-i Molly? am întrebat-o pe ruse�te.
Era ghemuit� pe unul din cuburile de un metru l��ime, care atârnau pe fa�ada turnului pentru a reduce nivelul micro-turbulen�elor. Era îmbr�cat� într-un kimono ro�u, ni�te bermude verzi, maiou �i purta un fel de jambiere în picioare. Frânghia ei de sus�inere, de un portocaliu aprins ce contrasta cu cenu�iul cl�dirii, se întindea de la col� pân� sub kimonoul ei, asemenea unui �arpe.
- Am un transport pentru Bruce, Bruce.
M-am întors �i am privit în jos. Vântul umed m� lovi drept în fa��. Câ�iva nori jo�i ap�ruser� peste noapte, ascunzând p�mântul, dar umbra turnului se întindea departe, de-a lungul chestiilor alea pufoase de dedesubt.
- Doamne, Molly, �tii c� Bruce nu intr� în tur� decât peste o or�.
Fir-ar, am gândit, iar m-a p�c�lit s�-i duc eu marfa.
- La naiba! Vin �i eu dup� ce m� îmbrac.
Clipi de dou� ori. Ochii ei erau ca dou� pietricele negre pe fa�a smead�, atât de înnegrit� de soare, c� nu-i puteai ghici vârsta. Se l�s� s� cad� vreo 5 metri înainte ca frânghia ei s� formeze un arc, care o leg�n� într-o parte �i în alta, pân� trecu de col�.
Am respirat u�urat. Nu degeaba i se zicea Molly Nebuna.
M-am îmbr�cat, am b�ut ap� din rezervor, m-am pi�at pe nori (un lucru natural, la urma urmei) �i mi-am strâns sacul de dormit.
Datorit� soarelui �i a norilor jo�i, fa�ada sudic� str�lucea orbitor. Mi-am întins umbrarele la col�.
Cuibul lui Molly era negru ca smoala �i atârna de o supap� de aerisire industrial�, de la etajul 611. Era împletit, cusut, peticit, sudat, rupt pe alocuri, prins cu fermoare �i avea o form� fantezist�. P�rea un cuib de viespi pe o bucat� de crom. Se potrivea cu cl�direa ca nuca în perete.
Cresc�toria ei de porumbei, aflat� cu dou� etaje mai jos, ar�ta �i mai ciudat. Era construit� din hârtie, plastic �i sârm� �i era p�tat� de g�ina�. Se afla acolo pentru c� numai un idiot ar fi putut s�-�i fac� culcu� sub ni�te p�s�ri care-�i fac nevoile, iar Molly, de�i nebun�, nu era proast�.
St�tea ghemuit� pe pragul cuibului, leg�nându-se pe picioare ca unul din porumbeii ei. Privea aiurea �i murmura doar pentru sine:
- Ce-i cu tine, Molly? Nu ai dormit bine azi-noapte?
În cele din urm�, m� v�zu:
- Nenorocitul acela de Bruce mi-a mai luat trei p�s�ri ieri.
Mi-am ag��at geanta de un cârlig �i am l�sat-o s� atârne sub teras�.