
de Paul J. McAuley,
Când îl desco-perise racheta de vânătoare, Carter Cho tocmai încerca să camufleze modulul spațial.
Reușise să scape de pe ce mai rămă-sese din nucleul cometei distruse, să-pase o groapă potri-vită cu flăcările produse de ambalarea motorului și îngră-mădise micuța dar rezistenta navă înă-untru, apoi își închi-se ermetic costumul spațial și se cățără afară din cockpit, cu intenția de a as-cunde sistemul cu raze infraroșii și radarul modulului; plănuia să acopere groapa cu o prelată supraconductoare. Se strădui să lucreze metodic, fixând clemele pe marginea prelatei și înfigându-le adânc, în marginea prăbușită a suprafeței înghețate, dar prelata, care avea o lungime de patruzeci de metri pătrați și doar șaizeci de atomi de carbon greutate, se unduia și flutura, de parcă era vie, din cauza gazelor și a prafului care ieșeau din gheața spartă. Tocmai ajunsese la jumătate cu capsele, când savanta îi strigă:
- Sări înăuntru! Vine!
Atunci Carter realiză că fusese închis pe dinafară. O întrebă:
- Ce te-a apucat?
- Hai înăuntru! Vine direct spre noi!
Țipetele ei erau isterice.
Carter privi în sus.
Cerul era apo-caliptic. Bucăți mari din nucleul cometei cădeau în dezordine, în toate direcțiile, aruncând largi co-nuri de umbră printre jeturile de gaz aprin-se de discul roșu, pe jumătate eclipsat, al planetei pitice. Nuc-leul întreg era de zece kilometri lungi-me, înainte ca nava individuală a Fanaticilor să îl intercepteze de-a lungul orbitei și să îl facă praf, distrugând cu raze X și bombe kinetice platforma științifică ascunsă înăuntru. Nava individuală lansase, de asemenea, și un modul cu rachete de vânătoare, care distrugeau metodic ceea ce mai rămăsese din nucleu, luând la țintă epavele plutitoare ale modulelor spațiale, depozitele și, în general, tot ce mai rămăsese intact din platformă. Carter zări un fulger strălucitor prin-tre norii cenușii de gaze, apoi încă unul, la cam nouăzeci de grade înclinare. Aproape că uitase să-i mai fie frică - atât de mult se concentrase lucrând - dar acum groaza îl cuprinse din nou, pătrunzând până în oase.
Spuse:
- Dă-mi înapoi nava.
Savanta îi răspunse:
- O urmăresc pe radar. Cred că e pe cale să …
Dalele uriașe de gheață înnegrită se cutremurară. Un jet de praf și gaze se adună la orizont și scuipă ceva drept în direcția lui Carter. Semăna cu un cilindru argintiu, având vârful în formă de glonț, iar pe la-terale o duzină de gheare și lame ascuțite. Chestia se roti de câteva ori în jurul unei stânci acoperite de gheață, apropiindu-se și depărtându-se, de parcă l-ar fi studiat. Probabil că încearcă să se hotărască dacă să mă facă praf sau nu, se gândi Carter și scoase pistolul cu laser, îndreptându-l spre cilindru hotărât fiind ca, dacă tot era să moară, să ia cu el cât mai mulți ina-mici. Obiectul se repezi înainte …
Groapa explodă, aruncând gaze și bucăți de pământ înghețat. Savanta pornise motorul modulului spațial. Prelata se ridică spre cer ca pânzele unui velier, iar apoi o pală de vânt o trimise drept spre racheta de vânătoare. Aceasta o sfâșie, rupând clamele, pe care Carter le fixase cu atâta grijă, și căzu chiar lângă el.
Abia avu timp să se arunce în cabina modulului. Apăsă cu toată puterea pe accelerator și forța gravitațională îl aruncă pe spate, izbindu-l de membrana etanșă din spatele său, în timp ce modulul părăsea ascunzătoarea cu toată viteza.
continuarea în ediția tipărită
