Colectia de povestiri stiintifico-fantastice

de Stephen Baxter,

Feribotul marinei sta�ion�. Din pozi-�ia navei, steaua aflat� în dep�rtare ar�ta ca un disc negru, o gaur� decupat� din cer. Pala trebuia s� coboare de una singur� pe stea în flitter împreun� cu îndrum�torul ei virtual, Dano. Flitter-ul, u�or �i invizibil ca un balon, plutea încet ca s� mascheze tic�itul ascu�it al mecanismelor din care era alc�tuit. Steaua avea aproximativ greutatea Soarelui �i, în ciuda întunericului, Pala putu chiar s� simt� acea mas� imens� tr�gând-o dup� sine.
Î�i sim�i inima b�tând cu putere. Era o adev�rat� stea, dar acoperit�, înnegrit� cu totul ca s� mascheze petele difuze, minuscule ca ni�te cr�p�turi, ni�te oaze de lumin� în înveli�ul negru al acesteia. V�zuse rapoartele cerceta�ilor marini, studiase chiar �i Virtualii, dar, pân� în acel moment, nu putuse s� cread� realitatea extraordinar�.
Bineîn�eles, avea o misiune de îndeplinit �i nu avea timp s� se lase înfrico�at�. Cerceta�ii marini amintiser� faptul c� se aflau oameni acolo – oameni locuind cumva pe steaua propriu-zis�. Relicve ale unui vechi asalt colonizator, trebuiau acum s� fie inclu�i în masa mai numeroas� a unei omeniri aflate în r�zboi. Dar Galaxia era întins� �i Pala, în vârst� de doar dou�zeci �i cinci de ani, era singurul Misionar care putea fi trimis în aceast� aventur�.
Dano era o prezen�� protectoare, cercetând atent cu Ochii metalici. Pieptul nu i se mi�ca �i gura nu respira. Era lansat dintr-un implant în capul lui Pala astfel încât s� nu se poat� deconecta de el. Ca urmare, Pala avea resentimente fa�� de el. Dar crescuse pe P�mânt, sub un cer cu atâta lumin� artificial� încât stelele abia se puteau z�ri �i acum era recunosc�toare, chiar �i pentru tov�r�ia unui avatar al Comisarului.
�i între timp, acea gaur� din cer se m�ri pân� ce marginile ei disp�rur� din raza ei vizu-al�.
Flitter-ul p�trunse �i avans� de-a lungul liniei ecuatoriale. În acel moment, Pala plutea la în�l�ime joas�, peste o câmpie întunecat�, cu cerul plin de stele deasupra. Steaua era a�a de uria��, cu diametrul de o sut� de ori mai mare decât al P�mântului, c� Pala nu putea observa deloc curbura în orizontul ei drept.
- Remarcabil, spuse ea. Este ca un exerci�iu geometric.
- Mai mult, murmur� Dano, dup� �tiin�a noastr�, fotosfera unei stele nu d� în clocot la o mie de kilometri sub noi �i, dac� nu ar fi aceast� – sfer�, sau ce este – am fi nimici�i într-o clip�, ca un simplu fulg de nea într-un furnal. Care e prima ta concluzie, Misionarule?
Pala ezit� înainte de a da r�spunsul. Î�i încheiase atât de recent examenele de la Academia P�mântului, atât de recent o primi adev�ratul Dano câine-câine�te în marea �i str�vechea adunare – Comisia Adev�rului Istoric, încât nu se sim�ea prea sigur� pe capacit��ile ei. �i, totu�i, Comisia avea încredere în ea, altfel nu i-ar fi acordat acea misiune.
- Este artificial�, spuse ea. Sfera. A�a cred.
Da. F�r� îndoial�, niciun proces natural nu ar putea înf�ura o stea atât de perfect.
- �i dac� este artificial�, cine crezi c� este responsabil?
- Xeelee, spuse ea imediat.
Involuntar, se uit� la stelele nenum�rate, atât de str�lucitoare �i intense acolo, la cinci mii de ani lumin� de P�mânt. În inima ascuns� a Galaxiei, du�manul fundamental al omenirii st�tea la pând�; �i sigur doar Xeelee putea s� de�in� o asemenea for��.
Se produse o schimbare în întunericul atotcuprinz�tor. O percepu mai întâi ca o împro�care slab� de lumin� la orizont, îns� pe m�sur� ce flitter-ul se apropia de acea lumin�, ea se se transforma într-un disc cu asperit��i mari, r�spândind o lumin� verde-alb�strui. Cu toate c� era o pat� mic� pe suprafa�a unei stele mascate, avea o m�rime considerabil� – poate chiar o sut� de kilometri.
Flitter-ul sta�ion� în centrul semnului luminii. Era ca o f�râm� de P�mânt, aruncat� în noapte: Pala se uita în jos, la albastrul profund al apei, atmosfera ce�oas�, verdele pal al culturilor �i p�durilor, chiar �i la forma�iunea cenu�ie ce era probabil un ora�. Toate acestea se aflau sub o cupol�, pu�in adânc�, neted� �i câtu�i de pu�in transparent�. În afara cupolei, �iruri argintii ce ar�tau ca drumuri, se întindeau în întune-ric. �i chiar în centrul acestui petec ciudat de peisaj, se afla o fâ�ie str�lucitoare de lumin�.
- Oameni, spuse Dano. Îngr�m�dindu-se în jurul acelei cr�p�turi în sfer�, acea oaz� de lumin�. Ar�t� cu degetul. Cred c� e un fel de port la marginea cupolei. Ar fi mai bine s� cobori flitter-ul cu comenzi manuale.
Pala atinse micul panou de control din fa�a ei, �i flitter-ul î�i începu coborârea.

continuarea în edi�ia tiparit�