Colectia de povestiri sci-fi

Erau oglinzi peste tot, transformând locul într-o casã de nebuni cu refracþii ameþitoare: oglinzi pe tavan, oglinzi pe pereþi, oglinzi în colþurile unde pereþii se unesc cu tavanul ºi cu podeaua, chiar ºi bucãþi de oglindã suflate periodic prin aerul din camerã, astfel încât toate distorsiunile bizare, dislocãrile de imagine care sãltau peste tot, fuzionau din când în când într-o ceaþã haoticã, chiar în faþa ochilor tãi. Globuri colorate se roteau continuu deasupra capului, creând modele de luminã care ricoºeazã. Era exact aºa cum se aºtepta Cleo sã arate un club pentru multipli.
Se plimbase timp de jumãtate de orã în sus ºi în jos pe strada Fillmore de la Union la Chestnut ºi înapoi, cercetând cluburile, adunând curaj sã intre în cel numit Skits.  Deºi plãnuise aceastã noapte cu luni în urmã, era paralizatã de fricã în ultimul moment: frica de a fi depistatã cã era o impostoare, în momentul în care intra sau cã o vor scoate afarã cu strigãte ºi înjurãturi ºi râset de batjocorã. Dar acum, cã era înãuntru se simþea bine – calmã, încrezãtoare, gata sã se distreze.
În club erau mai multe femei decât bãrbaþi, în proporþie de ºapte la trei. Nu prea vorbeau unii cu alþii: majoritatea stãteau singuri în mijlocul ringului, uitându-se fix la oglinzi, ca ºi când ar fi fost în transã. Aveau ochii întredeschiºi, fãlcile moi, umerii lãsaþi în faþã, braþele le atârnau. Din când în când, pe mãsurã ce unele combinaþii de reflecþii care le inundau conºtiinþa aveau un anumit impact asupra lor, se întindeau, tresãreau brusc ºi sãltau ca ºi cum ar fi fost loviþi. Feþele li se înroºeau, buzele li se strângeau, ochii li se roteau, murmurau ºi ºopteau pentru ei; apoi, dupã un moment, rãmâneau din nou în nemiºcare.
Cleo ºtia ce fãceau. Se schimbau ºi se dublau. Poate unii dintre adepþi se triplau. Inima începu sã-i batã mai tare. Gâtul îi era foarte uscat. Se întreba ce trebuia sã facã. Oare trebuia sã meargã direct în mijlocul ringului ºi sã se conecteze la modelele de luminã sau trebuia sã meargã mai întâi la bar, pentru a bea ceva ºi a conversa?
Se uitã spre bar. O duzinã de clienþi, majoritatea bãrbaþi, câþiva dintre ei studiind-o deschis, aruncându-i privirea pentru fata-nou-venitã. Cleo le întoarse privirea rece, inexpresiv. Bãrbaþi obiºnuiþi, destul de atractivi, în jur de treizeci sau patruzeci de ani, în costume de afaceri, frizuri convenþionale: tineri avocaþi, directori, poate agenþi la bursã, tot felul de oameni de succes ieºiþi în oraº sã se distreze, genul care se întâlneºte peste tot. De exemplu acela, înalt, atletic, pãr cârlionþat, ochelari. Zâmbet slab ironic, ochi cercetãtori. Aproape profesoral. ªi totuºi, ºi totuºi – în spatele acelei frunþi netede, inteligente, cine ºtie ce ciudãþenii miºunau ºi clocoteau! Cine ºtie câte suflete ascunse stãteau pitite ºi se înghionteau! Înfricoºãtor. Tentant.
Irezistibil.
Cleo, rezistã. Ia-o încet, ia-o încet. În loc sã meargã la bar, se deplasã liniºtitã printre multiplii de pe ring, se echilibrã bine ºi se uitã spre oglinzile de pe partea mai îndepãrtatã a camerei. Picioarele depãrtate, tãlpile bine stabilizate, umerii în faþã. Un glob rotitor stropi valuri de luminã roºie ºi violetã, împãrþitã de o mie de ori, direct în faþa ei. Hai. Hai. Hai. Hai. Eºti Cleo. Eºti Judy. Eºti Vixen. Eºti Lisa. Hai. Hai. Hai. Hai. Cascade de irizaþii îi strãbãteau barierele sufletului, bãtând în pereþii identitãþii ei. Poftim, intrã, îneacã-mã, dubleazã-mã, schimbã-mã. Eºti Cleo ºi Judy. Eºti Vixen ºi Lisa. Eºti Cleo ºi Judy ºi Vixen ºi Lisa. Hai. Hai. Hai.
Capul i se rotea. Ochii i se împãienjeneau. Camera se învârtea în jurul ei.
Asta era? Se dedubla? Se transforma? Poate cã da. Poate cã aceastã abilitate era în fiecare, chiar ºi în ea, ºi tot ceea ce trebuia erau luminile, oglinzile, ambianþa, dorinþa. Eu sunt mai mulþi. Sunt un multiplu. Sunt Cleo care se schimbã în Vixen. Sunt Judy ºi Lisa. Sunt....
Nu.
Sunt Cleo.
Sunt foarte ameþitã ºi mi-e rãu, sunt Cleo ºi numai Cleo, aºa cum am fost dintotdeauna.
Sunt Cleo ºi numai Cleo ºi am sã cad.