
Într-o zi, aproape la un an după ce Carver White începuse să lucreze pentru compania de transport a domnului E. Z. Kanza, acesta îi spuse că vor merge împreună într-o mică excursie, prin coridor, până pe Ganesh Five. Era singura rută interstelară a companiei, o rută lăturalnică până la o bază părăsită, prin care se făcea aprovizionarea, se aduceau navete pline cu resturi din utilajele dezmembrate, transportând muncitori încoace și încolo. Carver credea că domnul Kanza se gândea să-l promoveze de la serviciul de întreținere la munca de la bordul navei și că vroia să vadă dacă avea calitățile necesare. Dar nu era așa.
Ganesh Five era un sistem binar, o stea K1 obișnuită și o pitică maro, care orbitau una în jurul celeilalte, la o distanță de șase miliarde de kilometri, aproximativ echivalentul axei mari a orbitei lui Pluto în jurul Soarelui. Steaua K1, Ganesh Five A, avea o mică centură de asteroizi în zona populată, cei mai mari bolovani fiind planoformați cu mii de ani în urmă de Boxbuilders, și o singură planetă, una gigantică, din gaz metan, botezată Sheffield de către Brit, cel care făcuse pentru prima dată harta sistemului. Planeta avea inele impresionante de apă și gheață, un grup de luni mici și nu mai puțin de patru intrări în găurile de vierme. Din acest motiv, acolo se stabilise dispozitivul de apărare din timpul războiului dintre Alianță și Colectiv.
Sistemul fusese ocupat de Colectiv la începutul războiului și una dintre găurile lui de vierme făcea legătura cu un lanț ce includea sistemul New Babylon al Colectivului, iar alta dădea în teritoriul Alianței. Astfel, sistemul a devenit o stație importantă ca zonă de realimentare, având o platformă mare pentru andocare pe orbita plane-tei Sheffield, cu rețele de tuneluri și silozuri îngropate pe câteva dintre luni. Acum, la doi ani de la înfrângerea Alianței, singurii oameni care trăiau acolo erau angajații companiei de salvare, care demontau docurile și silozurile, și o mică garnizoană a Flotei.
Carver White împreună cu Kanza au zburat acolo cu cea mai mare navă de transport a companiei, ducând opt pasageri, un mic remorcher și diferite echipamente de tăiat și demolat. După ce au andocat, Carver a fost lăsat să aștepte în navă șase ore, până când, într-un sfârșit, Kanza i-a transmis să-și miște fundul până la garnizoană. Un soldat l-a escortat pe Carver într-un birou cu o fereastră care dădea spre docurile ce se întindeau departe, în lumina crudă a soarelui, până la semiluna verde a planetei Sheffield și la punctele strălucitoare de la trei luni aliniate după marele arc al inelelor sale. Această minunată priveliște a fost primul lucru pe care Carver l-a văzut când a intrat în cameră; apoi i-a văzut pe domnul Kanza și pe ofițerul Flotei, tolăniți în fotoliile de lângă fereastră.
Ofițerul era locotenent Rider Jackson, aghiotant al comandantului garnizoanei. La cei douăzeci și ceva de ani ai săi, poate cu un an mai în vârstă decât Carver, avea fața slabă, palidă, ochii de un albastru strălucitor și figură imperturbabilă. Îl întrebă pe Carver despre navele pe care le pilotase și numărul orelor de zbor din serviciul Flotei Alianței. L-a chestionat îndeaproape în legătură cu ce s-a întâmplat, după ce soldații Colectivului au urcat la bordul schilodit al navei sale de transport, apoi despre lupta corp la corp de pe coridoare și din cale, cum a leșinat el din cauza sângelui pierdut și cum s-a trezit prizonier de război în nava spital a Colectivului. Alianța a capitulat șaizeci și două de zile mai târziu, după ce pierduse două flote de luptă și mai mult de cinci-zeci de sisteme planetare. Până atunci, Carver fusese stabilizat și vândut ca muncitor cu contract la fabrica de medicamente de pe New Babylon.
- Nu i-ai spus ofițerului că ești inginer de zbor, zise Rider Jackson.
continuarea în ediția tipărită


